Unul dintre cele mai frecvente simptoame pe care îl au pacienții care în final conduce la diagnosticarea pacienților cu mielom multiplu este apariția durerilor de oase, în mod deosebit în șira spinării și a coastelor.
Durerea este cauzată de distrugerea materialului osos, în urma efectului celulelor de mielom.
Bifosfanații sunt parte integrantă a terapiei standard pentru mielomul multiplu.
Ei pot încetini procesul de distrugere a oaselor.
Celulele de mielom produc factori care stimulează activitatea celulelor care reglează activitatea de distrugere a oaselor (osteoclasts) și conduce la o creștere a resorbției oaselor.
Este cunoscut că factorii locali joacă un rol, ceea ce înseamnă că resorbția oaselor este mai pronunțată în zonele în care sunt găsite celulele de mielom.
Acesta afectează în principal intreaga șiră a spinarii, pelvisul și centura pelvică, precum și oasele craniene, umerii și toracele.
Scopul tratamentului cu bifosfanați este de a suprima activitatea excesivă a osteoclastilor.
Pacienții astfel tratați au observat o reducere considerabilă a durerilor de oase.
Bifosfanații sunt o formă relativ sigură de medicație.
Totuși, ei pot conduce la simptoame precum gripa și, atunci când sunt folosiți pentru prima dată, pot chiar cauza o creștere temporară a durerii oaselor.
Toți fosfanații pot cauza probleme ale rinichilor dacă sunt introduși prea repede.
În ciuda absenței unor studii pe termen lung în acest respect, tratamentul de lungă durată cu bifosfanați este recomandată pentru pacienții cu mielom, perioadă în care funcția rinichilor trebuie monitorizată în mod regulat.
Bifosfanații probabil că împiedică distrugerea oaselor dar totuși nu conduc la nici o regresie a daunelor deja existente.
Deși nu există studii în acest domeniu, anumiți doctori iși tratează pacienții cu bifosfanați chiar și în stadiile de început ale mielomului, ca o masură de precauție.
Studiile de laborator au arătat ca bifosfanații pot distruge celulele de mielom.
Simptomele ale așa numitei osteonecroze pot apare din timp în timp la pacienții care au fost tratați cu bifosfanați.
Aceasta este distrugerea oaselor maxilarului.
Rezultatele pot fi dureri, pierderea dinților, a unor vârfuri ascuțite ale țesutului osos și spargerea unor mici părți ale oaselor.
Simptoamele inițiale sunt umflăturile frecvente, senzația de amorțeală și durere.
Operația chirurgicală orală, procesul de însănătoșire poate fi afectat în mod serios.
Până în prezent nu se știe încă dacă tipul de fosfanați poate juca un rol și dacă alți factori (cum ar fi iradierea, alte medicamente sau tratamente dentare anterioare) au vreo influență.
Până când aceste întrebări vor fi clarificate, pacienții cu mielom sunt sfătuiți să-și informeze dentistul despre tratamentul lor cu bifosfanați, dacă este cazul.
În eventualitatea în care problemele sus menționate se întâmplă, tratamentul trebuie să fie întrerupt pentru două până la patru luni.
Folosirea antibioticelor este recomandată pentru tratamentul infecțiilor din zona maxilarului.