Website Informatii despre Mielom Multiplu!

Tratament Mielom Multiplu

ANUNT IMPORTANT

Compania Novartis Pharma Services Romania SRL a incheiat un contract cost-volum cu Casa Nationala de Asigurari de Sanatate pentru medicamentul Panobinostat. contract in urma caruia medicamentul sus-mentionat urmeaza a fi rambursat in indicatia precizata. Pana la finalizarea demersurilor legale, accesul gratuit la terapia cu Panobinostat al pacientilor eligibili cu mielom multiplu se va face la indicatia medicului curant hematolog. Medicii hematologi au fost de asemeni informati si au toate detaliile necesare. Apasati aici pentru a vizualiza scrisoara completa adresata Asociatiei Myeloma Euronet Romania despre tratamentul gratuit cu Panobinostat.

REZULTATUL PENTRU ROMANIA AL CHESTIONARULUI DESPRE DUREREA CRONICA,

INITIAT DE ASOCIATIA EUROPEANA PAIN ALLIANCE EUROPE.

APASA PE LINK

Scopul principal al oricarei terapii a tumorii este acela de a vindeca boala aproape in totalitate. In cazul mielomului multiplu o cura permanenta este posibila numai pentru pacientii care sunt afectati local (plasmocitoza extramedulara sau plasmocitoza solitara) precum si pentru pacientii mai tineri care au beneficiat de un transplant alogenic (maduva spinarii transplantata de la o alta persoana). In afara de aceste situatiii, mielomul multiplu este incurabil cu metodele de tratament curente. De aceea, scopul terapiei este de a prelungi via apacientului si de a-i imbunatati calitatea vietii.

Terapii posibile pentru mielomul multiplu:

Chemoterapia

Agentii chemoterapeutici sunt substante care inhiba dezvoltarea celulelor tumorale. In contrast cu alte tumori maligne care necesita o terapie imediata, diagnosticul de mielom multiplu nu justifica in mod necesar un curs chemotherapeutic imediat. Si totusi, tratamentul chemotherapeutic trebuie sa fie inceput imediat in urmatoarele situatii:
daca simptomele deemonstreaza o reducerea a capacitatii fizice, oboseala, pierdere de greutate sau dureri ale oaselor.
daca exista evidenta a unei functionary partiale a rinichilor.
in cazul unei hipercalcemi (un nnivel ridicat al calciului din sange) sau.
daca exista semne ale unei anemii marite.

Agentii citostatici specifici (medicamente pentru inhibarea cresterii celulelor = agenti chemoterapeutici) asa numitii agenti alkylati, sunt in mod particular efecienti in tratramentul mielomului multiplu. In anumite cazuri, gentii alkylati, cum ar fi melphalan sau cyclo-fosfamida sunt combinati cu preparate cu cortizon.

Cele mai frecvente efecte secundare ale tratamentului chemoterapeutic sunt greata si voma. Alte efecte secundare posibile sunt anemia, inflamarea mucoasei membranelor, pierderea parului, afectarea sistemului nervos si cresterea in greutate. Cele mai multe dintre aceste efecte secundare se intampla in perioada tratamentului chemoterapeutic.

Doctorul dumneavoastra curant va va recomanda care sunt preparatele si combinatiile medicamentoase care pot fi considerate pentru tratamentul dumneavoastra cu chemoterapie.

Doza mare de terapie si transplantul cu celule stem.

Studiile au demonstrat ca folosirea melphalan-ului in doza foarte mare a condus la remisia totala a bolii (disparitia totala a simptomelor de boala) in cazul multor pacienti. Totusi, doza mare de terapie a avut un efect negativ asupra maduvei oaselor. Rezultatul se manifesta printr-o lipsa accentuata a celulelor able din sange, combinata cu un risc major la infectii. Urmatoarele proceduri au fost stabilite pentru terapia intensiva in mielomul multiplu:
Administrarea factorilor de crestere care accelereaza regenerarea celulelor albe din sange. Acesti factori de crestere sunt cunoscuti ca factori stimulatori de colonii granulocite (GCSF).
Re-transplantarea maduvei oaselor – sau a celulelor stem periferice (care circula in sange) obtinute inainte de administrarea terapiei cu doza mare. Aceasta procedura este de asemenea cunoscuta sub numele de transplant autologous cu celule stem (obtinute de la propriul corp).

Consultati-va doctorul curant pentru a afla daca aceasta forma de transplant autologous sau allogenic (cu celule stem colectate de la o alta persoana), in combinatie cu chemoterapie cu doza mare, poate fi considerata in cazul dumneavoastra si despre riscurile asociate cu aceste metode.

Terapia cu Iradiere

Scopul terapiei cu iradiere este de a opri ailitatea celulelor degenerate de a se diviza si astfel de a preveni dezvoltarea ulterioara a tumorii. Spre deosebire de alte tipuri de tumori, celulele sanatoase iradiate au abilitatea de a repara daunele cauzate de iradiere, si drept rezultat, iradierea are un mult mai mare efect asupra tumorii decat asupra organelor sanatoare care o inconjoara. Este important de stiut ca nici o substanta radioactiva nu penetreaza in corp in timpul terapiei de iradiere.

In cazul mielomului multiplu, terapia de iradiere este folosita in primul rand pentru tratarea durerilor oaselor. Aditional, terapia de iradiere poate preveni fracturarea oaselor prin sustinerea sectiunilor osului. Fracturile deja existente ale oaselor pot fi stabilizate prin folosirea iradierii.

Efectele secundare acute, cum ar fi inrosirea pielii sunt rare. Alte efecte secundare care se mai pot intampla depind de zona supusa iradierii. Trebuie sa discutati personal cu radio-oncologistul dumneavoastra despre toate aceste probleme precum si despre forma de iradiere care va fi folosita in cazul dumneavoastra.

Tratamentul cu interferon

Alpha-Interferon este o substanta activa produsa de copul uman care actioneaza asupra sistemului imunitar. Printre alte lucruri, interferonul inhiba reproducerea celulelor plasma. Experienta a demonstrat ca folosirea interferonului se recomanda pacientilor pentru care chemoterapia a condus la starea de remisie, sau cel putin la stabilizarea aspectului clinic, In mod particular, aceasta se refera la pacientii carora li s-a administrat terapie cu doza mare si transplant cu celule stem. Scopul terapiei cu interferon este de a mentine starea de remisie obtinuta prin chemoterapie.

Simptoamele precum gripa si episoade de depresie sunt efecte secundare posibile.

Tratamentul cu Thalidomida

Folosirea thalidomidei in tratamentul mielomului multiplu este o noua abordare terapeutica. Cercetatorii au descoperit ca thalidomida poate inhiba formarea unor noi vase de sange. Regenerarea vaselor de sange, cunoscute de asemenea sub numele de angiogenesis, reprezinta o conditie indispensabila pentru cresterea tumorilor. De asemenea, thalidomida pare sa aiba un efect si asupra sistemului imunitar. Scopul cercetarii stiintifice este de a stabili cu certitudine daca cresterea tumorilor poate fi incetinita prin folosirea thalidomidei. Datele obtinute pana in prezent demonstreaza ca aproximativ 40% dintre pacientii pre-tratati raspund la terapia cu thalidomida. In cazul pacientilor diagnosticati recent, combinatia thalidomida cu dexamethazona a condus la remisie in aproximativ 60% dintre cazuri, iar combinatia thalidomida, dexamethazone si melphalan a condus la remisia bolii pentru 80% dintre pacienti.

Totusi, terapia cu thalidomida poate avea efecte secundare care in mod frecvent forteaza intreruperea tratamentului. Afectarea nervilor periferici, constipatia, oboseala, senzatia de slabiciune si spuzeala pielii sunt efecte secundare care se pot intampla.

Thalidomida este in mod curent folosita atat pentru tratamentul pacientilor diagnostgicati recent, a pacientilor cu relaps sau cu boala refractara dar ca tratament de mentinere pentru pacientii care au urmat o terapie initiala cu succes. Totusi,, pentru terapia de mentinere, doza trebuie sa fie redusa in mod considerabil si in acest sens, nu exista recomandari clare. Rezultatele trialelor nu sunt inca disponibile.

Tratamentul cu Bortezomib

Pana in prezent nu au fost clarificate toate detaliile despre modul in care afecteaza acest asa zis inhibitor protezom. Totusdi, urmatoarele par a fi sigure. Formarea si divizarea semnalelor de proteina sunt tot ata de importante pentru supravietuirea celulelor canceroase, adeziunea celulelor si formarea unor noi vase de sange. Aparitia acestor proteine este controlata de asa zisii protesomi. Acestea sunt enzime complexe care apar atat in celulele sanatoare cat si cele canceroase si divizeaza proteinele intracelulare marcate intr-o maniera controlata.

Bbortezomib inhiba protezomii, si prin urmare multe semnale din celulele canceroase se anuleaza reciproce sau sunt impiedicate sa se dezvolte. Aceasta, in schimb, conduce la inhibarea dezvoltarii tumorii si la formarea unor noi vase de sange, la moartea celulelor canceroase (apoptosis) si la inhibarea interreactiei ccu tesuturile conjunctive ale maduvii osoase.

In Europa, Bortezomib a fost aprobat in Aprilie 2004 sub numele de Velcade pentru tratamentul mielomului multiplu cu conditia ca anterior acestui tratament, pacientilor respectivi sa le fi fost administrate cel putin doua cicluri complete de terapie iar progresia bolii sa fi fost observata in timpul tratamentului final (as zisa terapie de linia a treia). Din Aprilie 2005 Velcade a. fost de asemenea aprobat pentru tratamentul pacientilor care au beneficiat de un singur tratament anterior. (asa zisa terapie de linia a doua). Pentru a primi Velcade ca monoterapie (N.B. nu in combinatie cu alt medicament) pacientii trebuie sau sa fi facut un transplant de maduva osoasa sau nu vor fi potriviti pentru acest tratament. În luna septembrie 2008 a fost aprobat Velcade® în combinaţie cu melphalan şi prednisone pentru tratamentul bolnavilor de mielom multiplu netratat anterior care nu pot fi selectaţi pentru doze ridicate de chimioterapie, cu transplant de măduvă. Durata optima a tratamentului cu Velcade nu este inca cunoscut.

Cele mai fercvente efecte secundare care au avut loc si s-au observat in timpul studiilor clinice cu Velcae sunt un grad moderat de oboseala, o senzatie de nu te simti bine, slabiciune, greata, diaree, un apetit redus si constipatie. In plus, totusi poate fi o concentratie redusa de plateletele din sange, neuropatie periferala (senzatia de amorteala, de usturime si furnicaturi sau/si dureri la maini, brate, picioare si labele picioarelor), temperatura mare, stare de voma si anemia. Aparitia ocazionala a febrei, pneumoniei, diareea severa, voma, deshidratarea si ameteala sunt mentionate ca fiind efecte secundare serioase.

Tratamentul cu Lenalidomide

Lenalidomide a fost aprobat în SUA, UE şi Elveţia pentru o terapie combinată cu Dexamethasone la pacienţii cu mielom multiplu care deja beneficiază de o terapie standard. De la sfârşitul anului 2005 Lenalidomide a fost aprobat şi în SUA pentru pacienţii care necesită transfuzii cu sindrom mielodisplastic de risc "scăzut" sau "intermediar 1" cu ştergere simultană 5q cu sau fără anomalii chitogenetice suplimentare.

Lenalidomide face parte din clasa de substanţe IMiDs®. Aceasta este abrevierea pentru medicamentele imunomodulatorii care desemnează substanţele farmaceutice care pot modula sistemul imunitar. IMiDs® sunt compuşi derivaţi din Thalidomide, care au considerabil mai puţine efecte secundare, având o eficienţă similară sau mai bună.

Până în prezent mecanismul de acţionare al Lenalidomide nu a fost investigat în totalitate. Cu toate acestea este cunoscut faptul că substanţa acţionează în diverse părţi ale corpului. Proprietăţile imunomodulatorii şi antiangiogenetice ale acestei substanţe afectează eliberarea substanţelor inflamatorii şi creşte producerea de antiflogistice. Este inhibată formarea vaselor de sânge pe tumori. Rezultatul este reprezentat de inhibarea alimentării cu nutrienţi a celulelor canceroase. Lenalidomide are de asemenea un efect direct asupra celulelor tumorii inhibându-le creşterea. Lenalidomide poate corecta procesul metabolic care s-a dezechilibrat în diferite părţi ale corpului.

Cu toate acestea o terapie cu Lenalidomide prezintă de asemenea efecte secundare. În multe cazuri formula sângelui se modifică temporar pe durata administrării de Lenalidomide. Numărul trombocitelor din sânge poate scădea (trombocitopenie), precum şi numărul trombocitelor albe (neutropenie). Rezultatelor analizelor sanguine pot necesita o întrerupere a terapiei sau o reducere a dozei de Lenalidomide. Unii pacienţi necesită factori de creştere şi/sau transfuzii de sânge.

Un alt efect secundar al Lenalidomide poate fi riscul sporit de dezvoltare a cheagurilor de sânge pe durata tratamentului (tromboză venoasă şi embolie pulmonară). Nu există studii până în prezent care să demonstreze că o terapie preventivă duce la reducerea probabilităţii dezvoltării trombozei. Cu toate acestea, medicul poate prescrie o terapie profilactică împotriva trombozei venoase sau a emboliei pulmonare, în funcţie de riscul individual de dezvoltare a cheagurilor de sânge. Alte efecte secundare cauzate de administrarea de Lenalidomide sunt diareea, erupţiile cutanate şi mâncărimea.

Tratamentul cu bifosfanati

Unul dintre cele mai frecvente simptoame pe care il au pacientii care in final conduce la diagnosticarea pacientilor cu mielom multiplu este aparitia durerilor de oase, in mod deosebit in sira spinarii si a coastelor. Durerea este cauzata de distrugerea materialului osos, in urma efectului celulelor de mielom. Bifosfanatii sunt parte integranta a terapiei standard pentru mielomul multiplu. Ei pot incetini procesul de distrugere a oaselor.

Celulele de mielom produc factori care stimuleaza activitatea celulelor carfe regleaza activitatea de distrugere a oaselor (osteoclasts) si conduce la o crestere a resorbtiei oaselor. Este cunoscut ca factorii locali joaca un role, care inseamna ca resorbtia oaselor este mai pronuntata in zonele in care sunt gasite celulele de mielom. Acesta afecteaza in principal intreaga sira a spinarii, pelvisul si centura pelvica, precum si oasele craniene, umerii si toracele. Scopul tratamentului cu bifosfanati este de a suprima activitatea excesiva a osteoclastilor. Pacientii astfel tratati au observat o reducere considerabila a durerilor de oase.

Bifosfanatii sunt o forma relativ sigura de medicatie. Totusi, ei pot conduce la simptoame precum influenta si, atunci cand sunt folositi pentru prima data, pot chiar cauza o crestere temporara a durerii oaselor. Toti fosfanatii pot cauza probleme ale rinichilor daca sunt intrrodusi prea repede. In ciuda absentei unor studii pe termen lung in acest respect, tratamentul de lunga durata cu bifosfanati este recomandata pentgru pacientii cu mielom, perioada in care functia rinichilor trebuie monitorizata in mod regulat.

Bifosfanatii probabil ca impiedica distrugerea oaselor dar totusi nu conduc la nici o regresie a daunelor deja existente. Desi nu exista studii in acest domeniu, anumiti doctori isi tgrateaza pacientii cu bifosfanati chiar si in stadiile de inceput ale mielomului, ca o masura de precautie. Studiile de laboator au aratat ca bifosfanatii pot distruge celulele de mielom.

Simptomele ale asa numitei osteonecroze pot apare din timp in timp la pacientii care au fost tratai cu bifosfanati. Aceasta este distrugerea oaselor maxilarului. Rezultatele pot fi dureri, pierderea dintilor, a unor varfuri ascutite ale tesutului osos si spargerea unor mici parti ale oaselor. Simptoamele initiale sunt umflaturile frecvente, senzatia de amorteala si durere. Operatia chirurgicala orala, procesul de insanatosire poate fi afectat in mod serios. Pana in prezent nu se stie inca daca tipul de fosfanati poate juca un rol si daca alti factori (cum ar fi iradierea, alte medicamente sau tratamente dentare anterioare) au vreo influenta.

Pana cand aceste intrebari vor fi clarificate, pacientii cu mielom sunt sfatuiti sa-si informeze dentistul despre tratamentul lor cu bifosfanati, daca este cazul. In eventualitatea in care problemele sus mentionate se intampla, tratamentul trebuie sa fie intrerupt pentru doua pana la patru luni. Folosirea antibioticelor este recomandata pentru tratamentul infectiilor din zona maxilarului.

logomer

Website Informatii Mielom Multiplu!