Stimată Doamnă Preşedinte,
Vă mulţumesc pentru oportunitatea pe care mi-aţi oferit-o de a participa la întâlnirea organizată cu reprezentanţii pacienţilor din România.
Eforturile făcute de personalul actual şi cel anterior al Casei de Sănătate sunt lăudabile.
În opinia mea, acestor eforturi le lipseşte însă un aspect esenţial şi anume că nu fac parte dintr-un efort de gestionare bazat pe rezultate în folosul pacientului.
Cred cu toată tăria că nu este o problemă care ţine de persoană, spre exemplu de personalul Casei de Sănătate, ci mai degrabă de sistem.
Şi atunci mă intreb ce anume trebuie făcut pentru a schimba acest sistem, care ne plasează la coada Uniunii Europene, sistemul de sănătate din Romania nefiind, din nefericire, armonizat cu celelalte sisteme de sănătate din Uniunea Europeană.
Pot enumera câteva dintre barierele care ar putea fi eliminate, dacă ar exista voinţa politică care să se coordoneze dupa principiul că un popor sănătos este un popor care poate aduce prosperitate acelei ţări.
– Produsul Intern Brut (PIB) alocat sistemului de sănătate din România este printre cele mai mici din Uniunea Europeană. Arareori am depasit 6.5%.
– Accesul la tratamente de ultimă generaţie reprezintă un obstacol deosebit pentru pacienţii din România. Consecinţa: orizontul de viaţă al pacientului român este cu aprox 5 ani mai scurt decat al pacientului din alte ţari europene.
– Exportul paralel al medicamentelor vitale se face intr-un mod aproape criminal deoarece privează pacientul român până şi de medicamentele care se importă in România.
– Inabilitatea Casei Naţionale de Sănătate de a reglementa costurile examinărilor medicale pentru pacienţii asigurati, lucru care conduce la situaţia inacceptabilă de a plăti investigaţii ulterioare examinării, cum ar fi Doppler, Electrocardiografii etc. Acest lucru nu se practică in niciuna dintre ţările din Uniunea Europeană unde unui asigurat i se conferă toate serviciile medicale la clinicile de stat care să conducă la o concluzie medicală pertinentă.
Acestea sunt numai câteva dintre problemele sistemului nostru. Cred că la întâlnirile viitoare ar trebui să faceţi un inventar al tuturor problemelor cu care se confruntă pacienţii din România si să elaborati o listă cu NEVOILE NESATISFACUTE (asa cum se face si în celelalte ţări din Uniunea Europeană) pe care să vă propuneţi să le adresaţi într-un mod corespunzător.
Îmi cer scuze pentru că mi-am permis să vă adresez acest mesaj. Cred însă că fofilându-ne în jurul tufisului, aşa cum zice americanul, nu facem decât să prelungim „sine die” această situaţie de fapt, care durează de mulţi ani în România,
Dacă vom continua să menţinem această stare de fapt, vom perpetua la infinit situaţii de genul celor întâmplate acum câţiva ani, atunci când un document de o valoare incontestabilă, elaborat de Comisia Europeană – vorbesc despre Stâlpul Social („Social Pillar”) – nu se aplică decât în ţarile din zona Euro, datorită lipsei noastre de proactivitate politică,
Sper ca în cazul Listei celor 200 de medicamente vitale – pentru care am făcut demersurile necesare la ANM, listă pe care Comisia Europeană o elaborează în prezent – reprezentanţii statului român să facă într-un mod proactiv eforturile necesare pentru ca această Listă să poată fi aplicată si în România cu titlu de Obligativitate, nu doar cu titlu de Recomandare.
Vă mulţumesc pentru timpul Dumneavoastră
Cu multă consideraţie
Viorica Cursaru